Avusesem o zi de cact.Am constientizat cumva ca in cele 9 pana la 12 ore petrecute la servici eu nu pot “sa traiesc” pot doar sa supravietuiesc,la modul ca socializarea se minimizeaza ,sunt eu cu calculatorul sau cu explicatiile date sefului si atat.Nu ca inainte de asta ar fi fost altfel ,sau nu ca eu mi-as fi dorit sa fiu altfel,doar ca viata mea de blog se stingea.Am simiti ca am multe de spus ,dar nu unei pagini de internet ,si ca imi doresc probabil inca in adancurile sufletului meu sa imi gasesc acela care ma va asculta.
Amanta mea,m-am despartit dupa ce mi-a zis ca ma iubeste,la fel am facut si doctorul meu ,la fel si cu toti care au scos acele cuvinte pe gurita.De ce?Pentru ca nu suna cum sunau candva si pentru ca in urma acelei relatii in care eu am iubit foarte mult am ramas cu senzatia in mine ca nu pot fi iubita daca el nu a facut-o pana cand eu m-as fi stins din viata.
Am cugetat mult,as fi putut sa raman si sa scriu despre aceeasi goliciune amara care ma roade zilnic ,as fi putut! Si chiar o fac printre miile de foi scrise de mana care sper eu viata asta sa dea si ultima carte despre mine,caci nu-i asa narcisismul este o “calitate” omeneasca si eu ma bucur de ea in fiecare zi.
Am tratat goliciunea cu stresul unor 3 saptamani de focuri ce urmeaza si 3 sedinte de shopping nocturne de miercuri pana azi.Noroc cu Carrefur si magazinele de acolo si Realul Non Stop.
Mi-am cumparat chiloti simteam ca nu am suficienti ,pe unde ma duc mai cumpar cate una (si am serarul plin de asa ceva!).Asta si haine si doar o pereche de pantofi .Multe iaurturi si pepene verde si medicamente pentru raceala.
Obisnuiesc sa gandesc mult la shopping si rezolutia de a inchide blogul a fost luata intre raionul de sucuri si cel de vinuri!Am ales sucuri naturale si nu vinul cum faceam o data!
M-am razbunat pe voi aiurea ,sunteti in mine in fiecare zi,singurii de altfel care ma “cunosc”,caci cei ce fizic sunt cu prezenta cunosc de multe ori ceea ce nu sunt:invincibila!
Iubesc cuvantul si ce va dau voua ,iubesc sentimentul ca cineva acolo ma acopera cu ochii fie ei si atintiti pe vulnerabilitatea mea exprimata la nivel maxim in acest mediu.Iubesc sa fiu “goala” in fata necunoscutului!Imi aduce aminte de cat de usor m-am daruit lui atunci si cat de repede l-am iubit fara sa pun intrebari.
Orice pasiune insa are si un final,este furtunoasa si plina de intensitate ,dar cu finalitate,ori eu m-am saturat sa o iau de n ori de la capat stiind deja finalul.Au trecut atati de multi dintre voi pe aici,putini au ramas pana la capat,si credeti sau nu finalitatea asta m-a speritat intr-un fel ,ma gandeam ca acum in loc de pagina blogului cu curiozitatea aferenta voi deschide ceea ce citesc eu la cafea plictisita de aceleasi sfaturi de cum sa iti faci masca exfolianta si masca regenaratoare naturala sau despre criza imobiliara ce se reflecta in scaderea preturilor ,dar leul se depreciaza,sau cum artificalul crizei face ca patronii marilor firme sa fie pretentiosi la angajare ,sau cum sanatatea ta e pe bani mai multi decat inainte pentru ca acum coruptia este la “vedere”!Ca da as putea sa scriu despre asta,dar unde as mai fi “eu” in toate astea decat o cantitate infima ce da din “gura” in coltul ei si alta cantitate si mai infima din Romaina o citeste si o aproba sau o contrazice.Pe cand sufletul meu,trairile mele ,iubirea mea fie ea si stinsa acum reprezentau esenta mea,insa in absenta lor totala din mine,ma gasesc nevoita sa pun punct.Infruntarile mele personale si psihanaliza golului din mine,gandurile asupra trecutului analizate cu ochi pragmatici sau visatori raman insa scrise de mana in continuare,v-am zis trebuie sa am si ultima carte despre mine.
Imi pare atat de rau…ca nu mai am ce sa va dau! Probabil nu am avut niciodata …!
Ca un Ps: iertata sa imi fie ultima fraza.
Eu nu uit niciodata,dar pot sa adorm in mine ceea ce altii reusesc sa uite !
No comments:
Post a Comment