Printesa si Casinoul

Planuisem de mult aceasta vacanta  iar  in ultimul timp era singurul lucru despre care vorbeam.Nu aveam nici ce mai mica intentie sa-I agasez pe cei din jurul meu cu  toate povestile fanteziste pe care  creierul meu nu mai inceta sa le creeze dar din pacate nu ma puteam abtine.Inca din prima clipa cand am optat pentru un earlybooking la o pensiune constanteana am stiut cum va fi vacanta mea.O saptamana intreaga departe de Bucuresti,  stres si ganduri ca peste cateva saptamani aveam sa imi concentrez toate fortele pentru a-l uimi pe domnul Patea la cursul practic de limba si literatura engleza ,la care dansul avea ciudata placere sa ma pice.Trecand peste asta,imaginea dominanta era a frumosului meu palat de pe malul marii.Vorbesc despre Casinoul din Constanta,asa imi place mie sa-l numesc.Mereu mi-am imaginat ca daca as fi fost o printesa as fi vrut sa am un palat pe malul marii, de unde in fiecare zi sa ma pot bucura de muzica marii si de compania pescarusilor.

Dupa un drum destul de lung si obositor Bucuresti –Constanta, dimineata m-a gasit frematand de nerabdare  cu gandul ca voi avea ocazia pentru prima data  in viata sa ma bucur de rasaritul soarelui din bratele Casinoului. Batranul Casino nascut in 1909, simbol reprezentativ al orasului Constanta,amestec de arta si istorie, m-a surprind prin simplitate si frumusete. Nu trebuie sa fi un iubitor de arta sau de arhitectura Art Nouveau pentru a intelege ca locul asta in ciuda timpului si a oamenilor care-i trec pragul se incapataneaza sa-si pastreze frumusetea si aerul nobil.
Dupa o plimbare pe frumoase faleza,m-am apropiat  incet de Casino,parca temandu-ma ca la cel mai mic gest va disparea.Era 8.20 dimineata, programul de vizite incepea cu mult mai tarziu asa cum am putut citi pe hartia A4 lipita cu scotch pe usa de la intrarea principala. Usa care,spre fericirea mea era intredeschisa. Universul azi lucreaza pentru mine, mi-am spus si am impins usa intrand emotionata. In fata mi s-a deschis o sala de bal care in lumina calda a diminetii parea  rupta din povestile  mele cu printese.Candelabrele din cristal reflectau rosul  sangeriu al covoarelor care se intindeau pe scara pana sus asemeni unei mantii,completandu-se armonios cu ornamentele aurii si oglinzile gigant care te urmareau la tot pasul.
Am fost trezita din visare de glasul ragusit si furios al ingrijitorului care vizibil deranjat de prezenta mea acolo m-a poftit afara spunandu-mi ca nu e ora de vizita. Am plecat zambind fericita.
Printesa isi vizitase palatul.

Midnight Lady

Cum de sunt treaza la ora asta?Am avut o zi de cacat! As putea sa ma plang si sa spun de ce,dar ma abtin!

Nu mai pot duce viata de blog in concordanta cu multitudinea faptelor si o absenta de trairi semnificative(sau ma rog ce consider eu a fi semnificativ absenteaza),astfel ca imi iau la revedere.Si de data aceasta este de tot.

Motivele sunt absenta timpului si selectivitatea mea atat de drastica intr-ale trairilor si ale barbatilor(si ale femeilor cu care ma culc) incat un blog despre rahatul de zi cu zi numit viata de controller la “patron” in Romania nu se merita scris,il stim toti,si il traim toti in fiecare zi.

Azi am indepartat si ultimul barbat si singura femeie,implicit si nevoia mea de ei,caci da,eu am avut nevoie de ei,de ei toti,de iubit am cersit de la unul singur si asta a incetat de mult.

Va las cu Chris Norman-Midnight Lady

cu:

Am iubit un barbat si doar unul singur si nimeni nu va mai fi ca el in mine si nici eu cum am fost langa el.

O amanta stie sa faca dragoste incredibil de bine fizic si psihic cu oricine mai putin cu si inspre binele ei.

Viata se rezuma la direct proportionalul sau invers proportionalul zambetelor cu lacrimile.

Dragostea e una singura si definitia ei nu exista decat in cel ce o simte ,dar pana si acela nu stie sa o spuna,daramite sa o mai si exprime.

Si acum de ce Midnight Lady…

…pentru ca de la EL pana in prezent asta am fost in viata barbatilor mei ,si tot ce mi-am dorit a fost sa fiu doar a unuia singur.

Nu-mi scrieti…nu-mi lasati comenturi…uitati-ma,eu v-am uitat pe voi toti!

Gusturi…

Am ajuns la concluzia ca dintre toti compozitorii de muzica calsica ,cel ce imi place cel mai mult este Beethoven.Paganini,Mozart,Strauss sau Vivaldi sunt “ok”,dar nu tremura in mine sufletul cand ii ascult.

Am indeosebi placerea ca intr-o duminica dupa masa sa adorm pe sonatele de pian ale lui Beethoven,sau sa citesc o carte buna.Ca tot vorbeam de carti citesc acum Trei Camarazi…

Nu am revenit ,dupa cum vedeti am insemnari fade si lipsite de viata…,porbabil astept toamna sa m faca sa vreau sa imi “revin”.

Asta e oare maturizarea? Asta e?

Despre amanta mea ca si cum eu nu as stii ca va devenii o constanta in viata mea spun ca imi e draga ,dar e femeie si imi face draci,cred ca m-am nascut cu temperament de barbat si cu corp de femeie.Cred ca in alta viata am fost o floare hermafrodita ca sa am dreptul sa spun ca am si de la barbati si de la femei ceva in mine.

Probabil tot o”scula” imi va picta “fericitul” sfarsit…si tot la fel de probabil voi avea o criza la 40 de ani la fel cum au toti barbatii si voi vrea o femeie iarasi …si toate astea pentru ca sunt defecta si nu pot sa imi mai revin!

…nu mai ies cuvintele pe tastatura mi se opresc in varfurile degetelor si raman acolo,si pe cine ating acum ,simte tot ce nu mai refulam aici! …:|

Explicatie..pe larg!

Avusesem o zi de cact.Am constientizat cumva ca in cele 9 pana la 12 ore petrecute la servici eu nu pot “sa traiesc” pot doar sa supravietuiesc,la modul ca socializarea se minimizeaza ,sunt eu cu calculatorul sau cu explicatiile date sefului si atat.Nu ca inainte de asta ar fi fost altfel ,sau nu ca eu mi-as fi dorit sa fiu altfel,doar ca viata mea de blog se stingea.Am simiti ca am multe de spus ,dar nu unei pagini de internet ,si ca imi doresc probabil inca in adancurile sufletului meu sa imi gasesc acela care ma va asculta.

Amanta mea,m-am despartit dupa ce mi-a zis ca ma iubeste,la fel am facut si doctorul meu ,la fel si cu toti care au scos acele cuvinte pe gurita.De ce?Pentru ca nu suna cum sunau candva si pentru ca in urma acelei relatii in care eu am iubit foarte mult am ramas cu senzatia in mine ca nu pot fi iubita daca el nu a facut-o pana cand eu m-as fi stins din viata.

Am cugetat mult,as fi putut sa raman si sa scriu despre aceeasi goliciune amara care ma roade zilnic ,as fi putut! Si chiar o fac printre miile de foi scrise de mana care sper eu viata asta sa dea si ultima carte despre mine,caci nu-i asa narcisismul este o “calitate” omeneasca si eu ma bucur de ea in fiecare zi.

Am tratat goliciunea cu stresul unor 3 saptamani de focuri ce urmeaza si 3 sedinte de shopping nocturne de miercuri pana azi.Noroc cu Carrefur si magazinele de acolo si Realul Non Stop.

Mi-am cumparat chiloti simteam ca nu am suficienti ,pe unde ma duc mai cumpar cate una (si am serarul plin de asa ceva!).Asta si haine si doar o pereche de pantofi .Multe iaurturi si pepene verde si medicamente pentru raceala.

Obisnuiesc sa gandesc mult la shopping si rezolutia de a inchide blogul a fost luata intre raionul de sucuri si cel de vinuri!Am ales sucuri naturale si nu vinul cum faceam o data!

M-am razbunat pe voi aiurea ,sunteti in mine in fiecare zi,singurii de altfel care ma “cunosc”,caci cei ce fizic sunt cu prezenta cunosc de multe ori ceea ce nu sunt:invincibila!

Iubesc cuvantul si ce va dau voua ,iubesc sentimentul ca cineva acolo ma acopera cu ochii fie ei si atintiti pe vulnerabilitatea mea exprimata la nivel maxim in acest mediu.Iubesc sa fiu “goala” in fata necunoscutului!Imi aduce aminte de cat de usor m-am daruit lui atunci si cat de repede l-am iubit fara sa pun intrebari.

Orice pasiune insa are si un final,este furtunoasa si plina de intensitate ,dar cu finalitate,ori eu m-am saturat sa o iau de n ori de la capat stiind deja finalul.Au trecut atati de multi dintre voi pe aici,putini au ramas pana la capat,si credeti sau nu finalitatea asta m-a speritat intr-un fel ,ma gandeam ca acum in loc de pagina blogului cu curiozitatea aferenta voi deschide ceea ce citesc eu la cafea plictisita de aceleasi sfaturi de cum sa iti faci masca exfolianta si masca regenaratoare naturala sau despre criza imobiliara ce se reflecta in scaderea preturilor ,dar leul se depreciaza,sau cum artificalul crizei face ca patronii marilor firme sa fie pretentiosi la angajare ,sau cum sanatatea ta e pe bani mai multi decat inainte pentru ca acum coruptia este la “vedere”!Ca da as putea sa scriu despre asta,dar unde as mai fi “eu” in toate astea decat o cantitate infima ce da din “gura” in coltul ei si alta cantitate si mai infima din Romaina o citeste si o aproba sau o contrazice.Pe cand sufletul meu,trairile mele ,iubirea mea fie ea si stinsa acum reprezentau esenta mea,insa in absenta lor totala din mine,ma gasesc nevoita sa pun punct.Infruntarile mele personale si psihanaliza golului din mine,gandurile asupra trecutului analizate cu ochi pragmatici sau visatori raman insa scrise de mana in continuare,v-am zis trebuie sa am si ultima carte despre mine.

Imi pare atat de rau…ca nu mai am ce sa va dau! Probabil nu am avut niciodata …!

Ca un Ps: iertata sa imi fie ultima fraza.

Eu nu uit niciodata,dar pot sa adorm in mine ceea ce altii reusesc sa uite !